Lecții de food photography cu David Loftus

00

maxresdefault

Seria asta video e prea valoroasă ca să nu fie împărtășită. Am descoperit-o acum ceva vreme la Mazilique – și rușine mie, că-i de anul trecut! David Loftus nu are nevoie de niciun fel de prezentare. Este, cel puțin în universul meu, cel mai important, valoros și talentat fotograf al timpurilor noastre și are un portofoliu de-mi vine să plâng, imaginându-mi cam cum ar fi să contribui la nașterea atâtor materiale importante, spectaculoase și să lucrezi cu oameni talentați, influenți și inspiraționali deopotrivă. [insert David’s shrine here]

Continuă lectura

Pizza rapidă la tigaie cu linte, năut prăjit și raita cu lămâie

IMG_6322 4

Recunosc, cu o mână pe inimă și una pe stomacul meu de leneș încoronat și învestit în canapea, că rețeta asta e inspirată de cele mai încete și miserupiste zile din viața mea, zile în care nu vreau să fac mai mult decât să tai o felie de brânză, două roșii sau să plimb o bucată de lipie și un moț de castravete printr-o farfurie mânjită cu hummus și să-mi văd de ale mele. În același timp, am căutat în lungul și în latul internetului o variantă ușoară de pizza care să compenseze pentru faptul că stau, de mai bine de un an, într-un apartament fără cuptor. Mi-e dor și doare.

Continuă lectura

Despre The Big Lunch și prânzul meu cu prieteni

the-big-lunch-bucuresti

sarea-poster-02-blog.jpg

Acum două săptămâni pe vremea asta mă rugam, în timp ce împachetam tacâmuri și făceam dressingul pentru salata dulceagă de cuscus cu linte și stafide, să nu plouă și să ajung la timp pe Stefan cel Mare. Mă așteptau zece oameni mai mult sau mai puțin înfometați, dornici să contribuie cauzei despre care le-am povestit cu drag.

Continuă lectura

Spaghetti cu sos de avocado și lămâie, fără gluten

2014-09-19 10.23.20 1 v1

Mi-au trebuit doi ani și șapte luni ca să urc o rețetă de paste. Wut?! Mi-au trebuit doi ani și șapte luni ca să urc o rețetă de paste? Voi scrie rândurile astea cu toată rușinea (și am destulă pentru o singură persoană), dar sper că voi reuși să mi-o spăl omenește și-o să vă cadorisesc cu cea mai bună variantă pe care am testat-o în ultima perioadă. Sănătoasă, delicioasă, rapidă și sățioasă, porția asta de spaghetti e tot ceea ce are nevoie cineva care dispune de prea puțin timp în bucătărie, iar aici mă voi include și pe mine, judecând după ultima perioadă în care numai în bucătăria mea n-am fost găsită.

Continuă lectura

Chili de fasole pestriță cu merișoare pentru zile răcoroase

10575909_804322242932817_1602106633_n

Nu știu dacă să încep prin a povesti cum am fiert niște mânuțe de fasole veche de la doișpe noaptea până în zori printre ațipiri, episoade din Friends care să mă mențină, chipurile, trează (căci de cele mai multe ori mă surprind gătind, măturând firimituri și cu chef de scris musai după miezul nopții) și pene de curent, bâjbâind stupid și stângaci cu o lumânare pe lângă aragaz ca într-un sketch de Monty Python, sau să va spun ce bucurie am avut, trezindu-mă a doua zi, să constat că vremea de afară s-a aliniat perfect cu mâncarea asta ușor picantă, sățioasă și catifelată pentru vremuri răcoroase de început de toamnă, cu bătăi de frunze-n geam, în care tot ce vrei să faci e să pui pe tine înc-un strat și o pisică-n poală și să nu transpiri festiv ca un miez de cozonac încins, proaspăt rupt pe un ștergar la țară.

Continuă lectura

Fauna din grădina mamei

IMG_7997iii

IMG_8030iii

Încă de când a venit vara am așteptat momentul ăsta. Momentul în care pomii vor atârna, grei de fructe, albinele vor sta roi în preajma petalelor diafane, tufele de mure vor fi ‘nmiresmate și totul va fi verde-roditor. Nu doar ca să dansez eu tribal în jurul mesei din bucătărie după câteva ore petrecute prin piață, ci ca să surprind, pentru încântarea multora, ceea ce bucură ochii mei vară de vară: grădina mamei verde, luxuriantă, rustică, împodobită cu giuvaiere de sănătate și poteci pietruite sau bătătorite sub picior.

Continuă lectura

Stir fry cu mazăre proaspătă și noodles de dovlecel și morcov

Photo2183iii

Ultimile luni din viața mea au fost, în același timp, haos și binecuvântare. Și, atunci când mă aflu în toată vâltoarea aia, tind să uit de mine dând vina pe lipsa de timp. Pentru astfel de situații am, de multe ori, și soluții rapide. Totul e să-mi amintesc. Atunci când vine vorba de foame e destul de simplu. O bucată de brânză cu ulei de măsline și busuioc și-un colț de pâine se găsesc întotdeauna în casă ca să-mi potolească foamea dacă sunt pe fugă ori mă văd nevoită să prânzesc în fața laptopului. Dar, de multe ori, simt nevoia de ceva cald în stomac ca să simt că prind putere și că m-am hrănit corespunzător. Printre cele mai simple variante ale mele sună așa: arunc un număr de legume într-o oală, spice-uri și lapte de cocos și, cât timp eu mă schimb din hainele de peste zi și-mi curăț fața, aragazul meu face un curry de toți banii. Pastele și orezul sunt salvatoare, un stir fry e hrană divină pentru papilele mele, dar atunci când vreau și rapid, și cald, și legumă și textură, dar să nu fie carbohidrat din grâne la mijloc, BAM! noodles din legume. Nu tu încălzit apă, nu tu înmuiat noodles în apă, nu tu scurs noodles de apă. Doar legume proaspete din piață, o ustensilă de tăiat legumele julienne, sosuri și uleiuri de calitate, fără ingrediente ascunse. Și motto-ul sezonului: urfa cu orice.

Continuă lectura

Ouă poșate în sos tomat cu boabe de năut (Shakshouka)

10416991_787168381327591_5097397118103892251_nnnxx

 

A venit și vara până să vă scriu. S-au întâmplat atâtea în tot timpul ăsta, că parcă a trecut o viață și m-am născut din nou. Mă bucur de lucruri noi și trăiri la care nu mă așteptam vreodată, îmi muncesc oasele și mintea și îmi antrenez sufletul făcând ceea ce-mi place cel mai mult, să hrănesc oameni și să învăț să o fac mai bine. Am avut norocul să cunosc oameni frumoși în ultimile trei luni, să leg prietenii și să caut să mă-ncheg într-o echipă de oameni cu bun simț și dedicare. Cine mă cunoaște știe că m-am dat mereu de ceasul morții susținând sus și tare că nu vreau să lucrez într-o bucătărie nicicând, că e (mi se părea mie) muncă repetitivă care nu m-ar fi împlinit niciodată. “Eu vreau să gătesc pentru că așa simt în momentul ăla, să hrănesc oamenii cu ceea ce vreau eu să fac, nu să lucrez la comandă. Roboțel. Eu gătesc pentru că-mi place, gătesc să mă relaxez, nu să mă enervez, așa, presată de timp.” – replica mea cea de toate zilele. Ce-aș mai râde de mine acum când mă surprind ziua în amiaza mare cu gura până la urechi prin bucătărie, fluierând și încercând să nu-mi tai degetele cu sabia!

Continuă lectura

Biryani cu cartof copt și iaurt / Fauna / Idei pentru masa de Paște

IMG_6687ii

Pot să jur cu o mâna pe inimă (și cu cealaltă pe brânza de burduf după care vreau să plec la piață) că mesele festive au fost douăzeci de ani la rând motivul meu suprem de bucurie. Cozonac fraged cu ouă de găină crescută sănătos, la curte, și lapte de țară, ouă colorate în dres cu frunze din grădină culese de către nepoți agitați și veseli de nu mai încape să pictez, salată de bouef fără boeuf, dar cu pui de curte, multe murături de casă și maioneză frecată aprig tot de bunica, tot din ouțele pe care le lua din cuibar după prima cotcodăceală din zorii zilei și le strângea câte două săptămâni în frigider ca să ajungă pentru toată lumea și pentru toate bucatele pe care urma să le facă și să le-mpartă copiilor, nepoților și prietenilor apropiați care, fie că n-aveau timp ori iscusință, îi mulțumeau an după an, Crăciun după Paște și Revelion, cu cap plecat și izbăvire pentru toată truda și sudoarea pe care o punea ea în pregătirile de sărbătoare.

Continuă lectura

Ghivecele cu sistem de autoumidificare – Giveaway Dor de Verde – Giveaway Încheiat

IMG_5940ii

IMG_5874ii

Mereu am spus că nu există coincidențe și că tot ceea ce se întâmplă în viața noastră are un scop precis. Asta o să susțin cu pumnul strâns și bărbia ‘naltă toată viața mea de om. Pe Irina am cunoscut-o la ea în Timișoara în vara vieții mele, 2010. Am iubit-o din prima clipă și, deși nu ne-am mai văzut decât o dată, fugitiv, cu promisiunea să ne reîntâlnim curând, o simt aproape de inima mea, ca și cum ne-am avea ora noastră săptămânală de cafea cu biscuiți și râsete din toți rărunchii. Atunci când mi-a scris să îmi povestească despre proiectul ei de suflet,Dor de Verde, am știut de ce se-ntâmplă lucrurile și am rezonat.

Continuă lectura