Fauna / Borș de ștevie făcut de el

dock borsch2

Ca bărbat cu acces limitat în bucătărie, 1 aprilie poate căpăta alte valențe. Poate nu mi s-a plătit chiar cu aceeași monedă, dar atunci când omul cu care împarți un proiect video și omul cu care îți împarți viața își unesc forțele și te lucrează pe la spate, realizezi că cel mai probabil ești o scorpie acră cu apucături de tiran culinar. Un fel de Chef Sorin Bontea al stabilimentului pe care îl numesc eu generic casă. Mie Chef Sorin mi-e drag, dar mă tem că oamenii mei nu pot spune același lucru despre mine mereu. Ei au numit-o băiețeală, eu i-am zis trădare, dar adevărul e unul singur: ciorbă mai bună ca asta nu am mai mâncat de pe vremea când eram de-o șchioapă și n-aveam voie să calc în bucătărie decât ca să curăț căței de usturoi sau să spăl vreo farfurie. Ca să citez din Justin Timberlake, „roata morii se-nvârtește, țac, țac, țac”. Vă las mai jos câteva capturi video cu toată târâșenia și clipul pe care îl găsiți și pe canalul nostru de Youtube, Fauna. Să nu mai spuneți că nu vă livrez conținut de calitate.

Continuă lectura

Sandviș de primăvară cu brânză și leurdă

Untitled-1

Mi-a plăcut mereu, în sinea mea, să spun că sunt mai mult o vrăbiuță, o rândunică sau vreo pasăre minusculă și exotică pictată în culorile curcubeului, doar că mai ghetto strident. Adevărul e că sunt mai mult un urs. Un urs țâfnos și mormăit care stă ascuns în bârlog cât e iarna de lungă sub falsa protecție a unei fortărețe improvizate din conserve și saci de cartofi. Apoi vine primăvara și apar leurda, untișorul, frunzele fragede de păpădie și iese în lume pasărea-balerină hiperactivă și stridentă de sub blana groasă de urs nesuferit și socially awkward.

Continuă lectura

Fauna / Plăcintă irlandeză cu ciuperci de pădure, linte și morcov

Untitled-1

La începutul lui 2008 părăseam mișelește, în miez de noapte și cu inima complice Bucureștiul pentru care nu prinsesem încă drag. Mergeam să-i cânt o romanță Iașiului și să mă amorezez de Tudor Vladimirescu, să mă port autentic studențește și cutezător și să locuiesc clandestin prin T3 sau T4 cu prietenele mele de suflet din liceu. După ce mi-am consumat fantasmele și, inevitabil, am fost deconspirata și vânată de administrație și lăcătușul de serviciu, începutul verii m-a readus în capitală. Primele mele experiențe de muncă au fost în cârciumi și baruri și, dintre toate, unul aparte mi-a rămas cu drag în amintire.

Continuă lectura

Chana Masala cu Nucă de Cocos pentru Mixtopia

IMG_4960ed

La câteva frânturi de vis după ce am scos Fauna în lume s-o cunoască, s-o iubească tot poporul, primeam cea mai frumoasă invitație de la Mixtopia. Am tras aer în piept, mi-am deșirat sufletul cu rânjetul pe buze larg și mă voi bucura teribil să aflu c-am lăsat în urma mea foloase sau măcar o vorbă bună vreunui suflet nezâmbit. Totodată cu primul inteviu din viața mea frugală de blogăr am încropit o masă pe care să o iubească și alții așa cum numai eu știu s-o iubesc. Totul ca să constat că nu-și găsește locul pe masa noastră pe-atât de des pe cât mi-aș fi dorit, atât de multe lucruri vreau să încerc în bucătărie. Cireașa de pe tort sau, mai bine punctat, pulpa de cocos de pe năut, e folosirea cocosului proaspăt de pe nucă în locul mai tradiționalului lapte de cocos la borcan sau la conservă. Asta și sucul de roșii făcut de mama la ceaun în curte din roșii crescute cu mana ei. Să-mi spuie mie cineva că mor vegetarienii extremiștii nebunii de malnutriție că le-arăt eu lor  le stuchi în senviș   le râd în față   plâng  mănânc tot din farfurie  cine își mai bate capul!

Continuă lectura

Fauna / Ouă umplute cu pesto de pătrunjel

jjkkk

Povesteam săptămâna trecută despre Fauna, proiectul video în care investesc suflet și timp cu mare drag și cu Dan Basu. Mi-am promis să creez conținut vrednic de voi săptămânal și, câtă vreme voi avea două mâini, două picioare și toate scaunele la cap, o să caut să mă țin de cuvânt. Colac peste pupăza din tei, mă fac fată de treabă și scriu conștiincios aici, că am idei frumoase de întrupat și vreau să putem crește armonios împreună. Vedeți voi!

Continuă lectura

Neputință, noi începuturi, Fauna.

fauna_2_vectorized

În tot timpul în care nu am scris pe blog m-am simțit cu musca pe caciulă. Mi-a fost dor și încă-mi e. Am sperat la o zi ca asta, zi în care să îmi spăl păcatele și să am pe unde scoate cămeșa, zi în care să-mi reabilitez prenumele și reputația de leneș. În timpul ăsta tot aici am fost, în fața monitorului, făcându-mi norma de seriale pe solarmovies și îmbucând hulpav ce-mi mai trece prin tigaie în timp ce mă lupt cu blocajul de a așterne vorbe frumoase pentru cui i-e dat să le citească.

Continuă lectura

Ce facem cu pulpa? Chec umed cu fulgi de cereale, mere și miere (de post)

Photo1509

Atunci când m-am apucat să fac minunăția asta, am pornit la drum cu alte gânduri. Primul dintre ele a fost impulsul meu mic-dejunian de a bea un suc proaspăt stors de mere, din merele pe care le-am  le-au cules au fost culese acum o lună din grădina bunicii din Bârlad și încă așteaptă mai mult decât să le ameninț cu un ocazional crumble fâstâcit în prag de weekend. M-am mai repetat probabil și o s-o mai fac de va fi nevoie, dar nu îmi place chiar deloc să irosesc mâncare, chiar dacă se mai întâmplă să refuze Emi să termine oala de supă  să uit de pungile cu buruieni din frigider să mai arunc resturi uneori, așa că, pusă în situația de a avea un compartiment plin ochi cu pulpa rămasă de la mere, mai că mi se rupea sufletul.

Continuă lectura

Supă cremă de cartofi și linte roșie

Photo1048txt

 

În universul meu, toamna a fost mereu învăluită de o vrajă aparte. Dincolo de genericul „primăvara este anotimul renașterii, al noului”, toamna a însemnat pentru mine totdeauna primul pas din lungul șir de întâmplări ce va să fie odată cu prima frunză așternută pe pământ și primul val răcoros pe pielea palidă și vie. Noul și vechiul simultan, împletit sonor, melodios, în frig cărunt de Moldovă.
Pe lângă fiorul rece de pe șina spinării care anunța începutul școlii mai aprig decât clinchetul grăbit de clopoțel sau vizitele la librăria Salamandra cu mirosul ei înfiorător, frunzos de caiete încă nescrise de mate care mă vor fi așteptat amenințător pe biroul bej făcut la comandă din camera din spate de la bunica din anii cei dintâi de școală, singurul lucru mai aspru putea fi doar gândul la cele două ore de teorie-solfegii-dicteu petrecute joia după masă din schimbul doi, când învățau rebelii, cei mai mari din școală. Mă simțeam jecmănită de timp liber pe atunci. Atunci a încolțit și chiulul în inima mea. Le-aș aduce înapoi pe toate astăzi, când bâjbâi printre rafturile de cunoștințe, undeva între terțe și armonii. Le-aș iubi soios, flămând, cu pâine și ore suplimentare de flaut. Tot după masă, tot în clinchetul rebelilor din schimbul doi.

Continuă lectura

I se scurse vara printre dește precum balta printre pește

Photo1286

Photo1362

Photo1366

Continuă lectura

Hummus cu linte roșie și roșii uscate. Turte moldovenești

Photo1262

Dacă aș pleca pe o insulă pustie, aș lua cu mine roșia, năutul și turtițele făcute de bunica, alea coapte pe plită care mi-au bucurat copilăria mea doldora de caș proaspăt și legume zemoase din grădină, de dulcețuri parfumate din nuci verzi sau vișine, mirosul de crini și câte și mai câte flori și veșnicul miros înfundat de vin făcut în curte, păstrat în butoaiele de lemn cepuite din beciul de sub bucătăria noastră veșnic răcoroasă de vară. Ea și numai ea mai știe atâtea povești câte prânzuri de nepoți gălăgioși, învârteli de linguri de lemn prin maioneza pentru salatele de Pasti și cules și-ales de frunze proaspete de brad și flori pentru ouăle roșii, chicote și chiuituri la un păhăruț de vin roșu ori vișinată între cucoanele ale’ mai însprâncenate, poftite și temute și cei mai semeți și însemnați mustăcioși bărboși ori cu obrazul fin de prin oraș a mai adăpostit de-a lungul vremii.

Continuă lectura