Spaghetti cu sos de avocado și lămâie, fără gluten

2014-09-19 10.23.20 1 v1

Mi-au trebuit doi ani și șapte luni ca să urc o rețetă de paste. Wut?! Mi-au trebuit doi ani și șapte luni ca să urc o rețetă de paste? Voi scrie rândurile astea cu toată rușinea (și am destulă pentru o singură persoană), dar sper că voi reuși să mi-o spăl omenește și-o să vă cadorisesc cu cea mai bună variantă pe care am testat-o în ultima perioadă. Sănătoasă, delicioasă, rapidă și sățioasă, porția asta de spaghetti e tot ceea ce are nevoie cineva care dispune de prea puțin timp în bucătărie, iar aici mă voi include și pe mine, judecând după ultima perioadă în care numai în bucătăria mea n-am fost găsită.

Continuă lectura

Chili de fasole pestriță cu merișoare pentru zile răcoroase

10575909_804322242932817_1602106633_n

Nu știu dacă să încep prin a povesti cum am fiert niște mânuțe de fasole veche de la doișpe noaptea până în zori printre ațipiri, episoade din Friends care să mă mențină, chipurile, trează (căci de cele mai multe ori mă surprind gătind, măturând firimituri și cu chef de scris musai după miezul nopții) și pene de curent, bâjbâind stupid și stângaci cu o lumânare pe lângă aragaz ca într-un sketch de Monty Python, sau să va spun ce bucurie am avut, trezindu-mă a doua zi, să constat că vremea de afară s-a aliniat perfect cu mâncarea asta ușor picantă, sățioasă și catifelată pentru vremuri răcoroase de început de toamnă, cu bătăi de frunze-n geam, în care tot ce vrei să faci e să pui pe tine înc-un strat și o pisică-n poală și să nu transpiri festiv ca un miez de cozonac încins, proaspăt rupt pe un ștergar la țară.

Continuă lectura

Fauna din grădina mamei

IMG_7997iii

IMG_8030iii

Încă de când a venit vara am așteptat momentul ăsta. Momentul în care pomii vor atârna, grei de fructe, albinele vor sta roi în preajma petalelor diafane, tufele de mure vor fi ‘nmiresmate și totul va fi verde-roditor. Nu doar ca să dansez eu tribal în jurul mesei din bucătărie după câteva ore petrecute prin piață, ci ca să surprind, pentru încântarea multora, ceea ce bucură ochii mei vară de vară: grădina mamei verde, luxuriantă, rustică, împodobită cu giuvaiere de sănătate și poteci pietruite sau bătătorite sub picior.

Continuă lectura

Stir fry cu mazăre proaspătă și noodles de dovlecel și morcov

Photo2183iii

Ultimile luni din viața mea au fost, în același timp, haos și binecuvântare. Și, atunci când mă aflu în toată vâltoarea aia, tind să uit de mine dând vina pe lipsa de timp. Pentru astfel de situații am, de multe ori, și soluții rapide. Totul e să-mi amintesc. Atunci când vine vorba de foame e destul de simplu. O bucată de brânză cu ulei de măsline și busuioc și-un colț de pâine se găsesc întotdeauna în casă ca să-mi potolească foamea dacă sunt pe fugă ori mă văd nevoită să prânzesc în fața laptopului. Dar, de multe ori, simt nevoia de ceva cald în stomac ca să simt că prind putere și că m-am hrănit corespunzător. Printre cele mai simple variante ale mele sună așa: arunc un număr de legume într-o oală, spice-uri și lapte de cocos și, cât timp eu mă schimb din hainele de peste zi și-mi curăț fața, aragazul meu face un curry de toți banii. Pastele și orezul sunt salvatoare, un stir fry e hrană divină pentru papilele mele, dar atunci când vreau și rapid, și cald, și legumă și textură, dar să nu fie carbohidrat din grâne la mijloc, BAM! noodles din legume. Nu tu încălzit apă, nu tu înmuiat noodles în apă, nu tu scurs noodles de apă. Doar legume proaspete din piață, o ustensilă de tăiat legumele julienne, sosuri și uleiuri de calitate, fără ingrediente ascunse. Și motto-ul sezonului: urfa cu orice.

Continuă lectura

Chana Masala cu Nucă de Cocos pentru Mixtopia

IMG_4960ed

La câteva frânturi de vis după ce am scos Fauna în lume s-o cunoască, s-o iubească tot poporul, primeam cea mai frumoasă invitație de la Mixtopia. Am tras aer în piept, mi-am deșirat sufletul cu rânjetul pe buze larg și mă voi bucura teribil să aflu c-am lăsat în urma mea foloase sau măcar o vorbă bună vreunui suflet nezâmbit. Totodată cu primul inteviu din viața mea frugală de blogăr am încropit o masă pe care să o iubească și alții așa cum numai eu știu s-o iubesc. Totul ca să constat că nu-și găsește locul pe masa noastră pe-atât de des pe cât mi-aș fi dorit, atât de multe lucruri vreau să încerc în bucătărie. Cireașa de pe tort sau, mai bine punctat, pulpa de cocos de pe năut, e folosirea cocosului proaspăt de pe nucă în locul mai tradiționalului lapte de cocos la borcan sau la conservă. Asta și sucul de roșii făcut de mama la ceaun în curte din roșii crescute cu mana ei. Să-mi spuie mie cineva că mor vegetarienii extremiștii nebunii de malnutriție că le-arăt eu lor  le stuchi în senviș   le râd în față   plâng  mănânc tot din farfurie  cine își mai bate capul!

Continuă lectura

Ce facem cu pulpa? Chec umed cu fulgi de cereale, mere și miere (de post)

Photo1509

Atunci când m-am apucat să fac minunăția asta, am pornit la drum cu alte gânduri. Primul dintre ele a fost impulsul meu mic-dejunian de a bea un suc proaspăt stors de mere, din merele pe care le-am  le-au cules au fost culese acum o lună din grădina bunicii din Bârlad și încă așteaptă mai mult decât să le ameninț cu un ocazional crumble fâstâcit în prag de weekend. M-am mai repetat probabil și o s-o mai fac de va fi nevoie, dar nu îmi place chiar deloc să irosesc mâncare, chiar dacă se mai întâmplă să refuze Emi să termine oala de supă  să uit de pungile cu buruieni din frigider să mai arunc resturi uneori, așa că, pusă în situația de a avea un compartiment plin ochi cu pulpa rămasă de la mere, mai că mi se rupea sufletul.

Continuă lectura

Hummus cu linte roșie și roșii uscate. Turte moldovenești

Photo1262

Dacă aș pleca pe o insulă pustie, aș lua cu mine roșia, năutul și turtițele făcute de bunica, alea coapte pe plită care mi-au bucurat copilăria mea doldora de caș proaspăt și legume zemoase din grădină, de dulcețuri parfumate din nuci verzi sau vișine, mirosul de crini și câte și mai câte flori și veșnicul miros înfundat de vin făcut în curte, păstrat în butoaiele de lemn cepuite din beciul de sub bucătăria noastră veșnic răcoroasă de vară. Ea și numai ea mai știe atâtea povești câte prânzuri de nepoți gălăgioși, învârteli de linguri de lemn prin maioneza pentru salatele de Pasti și cules și-ales de frunze proaspete de brad și flori pentru ouăle roșii, chicote și chiuituri la un păhăruț de vin roșu ori vișinată între cucoanele ale’ mai însprâncenate, poftite și temute și cei mai semeți și însemnați mustăcioși bărboși ori cu obrazul fin de prin oraș a mai adăpostit de-a lungul vremii.

Continuă lectura

Smoothie din castravete, măr și mentă

Photo1320

Photo1313

Photo1310

Photo1324

Continuă lectura

Cartofi împielițați la cuptor cu pastă de susan și curry

Photo0940

Știu că am promis cu totul altceva pe Facebook zilele trecute, însă au intervenit niște cartofi măiaștri. Am fost brusc readusă cu picioarele pe pământ (printr-o postare ‘ncartofată de-a lui Andie) de printre dealuri de șofran cu apucături de levănțică și ylang ylang și mi s-au dat două palme după ceafă s-a reamintit ce am ratat în ultimele luni din viața mea de muritor absolut ignorant – cartofii la cuptor. Am de gând să recunosc că m-am mai sclifosit de vreo două-cinșpe ori cu te miri ce porții grosolane de cartofi “prăjiți” la cuptior cu mălai și condimente pe care i-am molfăit mândră de lipsa uleiului îmbelșugat care altminteri mi s-ar fi putut scurge necontenit în mânecă, însă nașul cartofului, Domnul Cuptior, mi-a scapat fix printre dește. Și poa’ să fie cât de var’ o vrea, că io la cuptior n-oi renunța nicicând.

Continuă lectura

Smoothie din castravete, mar si banane

Acum vreo luna incercam sa tin un Jurnal de Primavara care a esuat cu brio. Imi promiteam pe atunci saptamani de cura cu smoothie-uri fantastice la micul dejun si-o curatare totala minte-trup. Rauri de sirop de agave si lapte de migdale, cum s-ar zice. But then Easter happened. Nu pot spune ca m-am imbuibat hidos. Am fost la fel de ponderata (ca si cum asta e un cuvant de-acolo de unde vin eu) ca in orice alta zi, a fost primul meu Paste fara carne, mi-am urmat cursul zilnic ca si cum mieii nu ar fi behăit traditional in farfurii cu un etaj mai jos, dar asta este cu totul si cu totul asta discutie. Doua oua cu mustar recunosc ca am ciocnit, je suis Vinovățilă. Trebuie sa mai notez faptul ca e destul de dificil sa tii o cura de smoothie-uri atunci cand mergi in vizite departe de casa. Pana cand voi relua jurnalul cu pricina si imi voi bate-n cuie un nou acoperis in noua casa ce va fi, voi raporta din bucatarii cu imprumut.  Sa ne fie scuzat!

Continuă lectura