Pizza rapidă la tigaie cu linte, năut prăjit și raita cu lămâie

IMG_6322 4

Recunosc, cu o mână pe inimă și una pe stomacul meu de leneș încoronat și învestit în canapea, că rețeta asta e inspirată de cele mai încete și miserupiste zile din viața mea, zile în care nu vreau să fac mai mult decât să tai o felie de brânză, două roșii sau să plimb o bucată de lipie și un moț de castravete printr-o farfurie mânjită cu hummus și să-mi văd de ale mele. În același timp, am căutat în lungul și în latul internetului o variantă ușoară de pizza care să compenseze pentru faptul că stau, de mai bine de un an, într-un apartament fără cuptor. Mi-e dor și doare.

Continuă lectura

Spaghetti cu sos de avocado și lămâie, fără gluten

2014-09-19 10.23.20 1 v1

Mi-au trebuit doi ani și șapte luni ca să urc o rețetă de paste. Wut?! Mi-au trebuit doi ani și șapte luni ca să urc o rețetă de paste? Voi scrie rândurile astea cu toată rușinea (și am destulă pentru o singură persoană), dar sper că voi reuși să mi-o spăl omenește și-o să vă cadorisesc cu cea mai bună variantă pe care am testat-o în ultima perioadă. Sănătoasă, delicioasă, rapidă și sățioasă, porția asta de spaghetti e tot ceea ce are nevoie cineva care dispune de prea puțin timp în bucătărie, iar aici mă voi include și pe mine, judecând după ultima perioadă în care numai în bucătăria mea n-am fost găsită.

Continuă lectura

Chili de fasole pestriță cu merișoare pentru zile răcoroase

10575909_804322242932817_1602106633_n

Nu știu dacă să încep prin a povesti cum am fiert niște mânuțe de fasole veche de la doișpe noaptea până în zori printre ațipiri, episoade din Friends care să mă mențină, chipurile, trează (căci de cele mai multe ori mă surprind gătind, măturând firimituri și cu chef de scris musai după miezul nopții) și pene de curent, bâjbâind stupid și stângaci cu o lumânare pe lângă aragaz ca într-un sketch de Monty Python, sau să va spun ce bucurie am avut, trezindu-mă a doua zi, să constat că vremea de afară s-a aliniat perfect cu mâncarea asta ușor picantă, sățioasă și catifelată pentru vremuri răcoroase de început de toamnă, cu bătăi de frunze-n geam, în care tot ce vrei să faci e să pui pe tine înc-un strat și o pisică-n poală și să nu transpiri festiv ca un miez de cozonac încins, proaspăt rupt pe un ștergar la țară.

Continuă lectura

Fauna din grădina mamei

IMG_7997iii

IMG_8030iii

Încă de când a venit vara am așteptat momentul ăsta. Momentul în care pomii vor atârna, grei de fructe, albinele vor sta roi în preajma petalelor diafane, tufele de mure vor fi ‘nmiresmate și totul va fi verde-roditor. Nu doar ca să dansez eu tribal în jurul mesei din bucătărie după câteva ore petrecute prin piață, ci ca să surprind, pentru încântarea multora, ceea ce bucură ochii mei vară de vară: grădina mamei verde, luxuriantă, rustică, împodobită cu giuvaiere de sănătate și poteci pietruite sau bătătorite sub picior.

Continuă lectura

Stir fry cu mazăre proaspătă și noodles de dovlecel și morcov

Photo2183iii

Ultimile luni din viața mea au fost, în același timp, haos și binecuvântare. Și, atunci când mă aflu în toată vâltoarea aia, tind să uit de mine dând vina pe lipsa de timp. Pentru astfel de situații am, de multe ori, și soluții rapide. Totul e să-mi amintesc. Atunci când vine vorba de foame e destul de simplu. O bucată de brânză cu ulei de măsline și busuioc și-un colț de pâine se găsesc întotdeauna în casă ca să-mi potolească foamea dacă sunt pe fugă ori mă văd nevoită să prânzesc în fața laptopului. Dar, de multe ori, simt nevoia de ceva cald în stomac ca să simt că prind putere și că m-am hrănit corespunzător. Printre cele mai simple variante ale mele sună așa: arunc un număr de legume într-o oală, spice-uri și lapte de cocos și, cât timp eu mă schimb din hainele de peste zi și-mi curăț fața, aragazul meu face un curry de toți banii. Pastele și orezul sunt salvatoare, un stir fry e hrană divină pentru papilele mele, dar atunci când vreau și rapid, și cald, și legumă și textură, dar să nu fie carbohidrat din grâne la mijloc, BAM! noodles din legume. Nu tu încălzit apă, nu tu înmuiat noodles în apă, nu tu scurs noodles de apă. Doar legume proaspete din piață, o ustensilă de tăiat legumele julienne, sosuri și uleiuri de calitate, fără ingrediente ascunse. Și motto-ul sezonului: urfa cu orice.

Continuă lectura

Ouă poșate în sos tomat cu boabe de năut (Shakshouka)

10416991_787168381327591_5097397118103892251_nnnxx

 

A venit și vara până să vă scriu. S-au întâmplat atâtea în tot timpul ăsta, că parcă a trecut o viață și m-am născut din nou. Mă bucur de lucruri noi și trăiri la care nu mă așteptam vreodată, îmi muncesc oasele și mintea și îmi antrenez sufletul făcând ceea ce-mi place cel mai mult, să hrănesc oameni și să învăț să o fac mai bine. Am avut norocul să cunosc oameni frumoși în ultimile trei luni, să leg prietenii și să caut să mă-ncheg într-o echipă de oameni cu bun simț și dedicare. Cine mă cunoaște știe că m-am dat mereu de ceasul morții susținând sus și tare că nu vreau să lucrez într-o bucătărie nicicând, că e (mi se părea mie) muncă repetitivă care nu m-ar fi împlinit niciodată. “Eu vreau să gătesc pentru că așa simt în momentul ăla, să hrănesc oamenii cu ceea ce vreau eu să fac, nu să lucrez la comandă. Roboțel. Eu gătesc pentru că-mi place, gătesc să mă relaxez, nu să mă enervez, așa, presată de timp.” – replica mea cea de toate zilele. Ce-aș mai râde de mine acum când mă surprind ziua în amiaza mare cu gura până la urechi prin bucătărie, fluierând și încercând să nu-mi tai degetele cu sabia!

Continuă lectura

Biryani cu cartof copt și iaurt / Fauna / Idei pentru masa de Paște

IMG_6687ii

Pot să jur cu o mâna pe inimă (și cu cealaltă pe brânza de burduf după care vreau să plec la piață) că mesele festive au fost douăzeci de ani la rând motivul meu suprem de bucurie. Cozonac fraged cu ouă de găină crescută sănătos, la curte, și lapte de țară, ouă colorate în dres cu frunze din grădină culese de către nepoți agitați și veseli de nu mai încape să pictez, salată de bouef fără boeuf, dar cu pui de curte, multe murături de casă și maioneză frecată aprig tot de bunica, tot din ouțele pe care le lua din cuibar după prima cotcodăceală din zorii zilei și le strângea câte două săptămâni în frigider ca să ajungă pentru toată lumea și pentru toate bucatele pe care urma să le facă și să le-mpartă copiilor, nepoților și prietenilor apropiați care, fie că n-aveau timp ori iscusință, îi mulțumeau an după an, Crăciun după Paște și Revelion, cu cap plecat și izbăvire pentru toată truda și sudoarea pe care o punea ea în pregătirile de sărbătoare.

Continuă lectura

Fauna / Borș de ștevie făcut de el

dock borsch2

Ca bărbat cu acces limitat în bucătărie, 1 aprilie poate căpăta alte valențe. Poate nu mi s-a plătit chiar cu aceeași monedă, dar atunci când omul cu care împarți un proiect video și omul cu care îți împarți viața își unesc forțele și te lucrează pe la spate, realizezi că cel mai probabil ești o scorpie acră cu apucături de tiran culinar. Un fel de Chef Sorin Bontea al stabilimentului pe care îl numesc eu generic casă. Mie Chef Sorin mi-e drag, dar mă tem că oamenii mei nu pot spune același lucru despre mine mereu. Ei au numit-o băiețeală, eu i-am zis trădare, dar adevărul e unul singur: ciorbă mai bună ca asta nu am mai mâncat de pe vremea când eram de-o șchioapă și n-aveam voie să calc în bucătărie decât ca să curăț căței de usturoi sau să spăl vreo farfurie. Ca să citez din Justin Timberlake, „roata morii se-nvârtește, țac, țac, țac”. Vă las mai jos câteva capturi video cu toată târâșenia și clipul pe care îl găsiți și pe canalul nostru de Youtube, Fauna. Să nu mai spuneți că nu vă livrez conținut de calitate.

Continuă lectura

Sandviș de primăvară cu brânză și leurdă

Untitled-1

Mi-a plăcut mereu, în sinea mea, să spun că sunt mai mult o vrăbiuță, o rândunică sau vreo pasăre minusculă și exotică pictată în culorile curcubeului, doar că mai ghetto strident. Adevărul e că sunt mai mult un urs. Un urs țâfnos și mormăit care stă ascuns în bârlog cât e iarna de lungă sub falsa protecție a unei fortărețe improvizate din conserve și saci de cartofi. Apoi vine primăvara și apar leurda, untișorul, frunzele fragede de păpădie și iese în lume pasărea-balerină hiperactivă și stridentă de sub blana groasă de urs nesuferit și socially awkward.

Continuă lectura

Fauna / Plăcintă irlandeză cu ciuperci de pădure, linte și morcov

Untitled-1

La începutul lui 2008 părăseam mișelește, în miez de noapte și cu inima complice Bucureștiul pentru care nu prinsesem încă drag. Mergeam să-i cânt o romanță Iașiului și să mă amorezez de Tudor Vladimirescu, să mă port autentic studențește și cutezător și să locuiesc clandestin prin T3 sau T4 cu prietenele mele de suflet din liceu. După ce mi-am consumat fantasmele și, inevitabil, am fost deconspirata și vânată de administrație și lăcătușul de serviciu, începutul verii m-a readus în capitală. Primele mele experiențe de muncă au fost în cârciumi și baruri și, dintre toate, unul aparte mi-a rămas cu drag în amintire.

Continuă lectura