Ouă poșate în sos tomat cu boabe de năut (Shakshouka)

10416991_787168381327591_5097397118103892251_nnnxx

 

A venit și vara până să vă scriu. S-au întâmplat atâtea în tot timpul ăsta, că parcă a trecut o viață și m-am născut din nou. Mă bucur de lucruri noi și trăiri la care nu mă așteptam vreodată, îmi muncesc oasele și mintea și îmi antrenez sufletul făcând ceea ce-mi place cel mai mult, să hrănesc oameni și să învăț să o fac mai bine. Am avut norocul să cunosc oameni frumoși în ultimile trei luni, să leg prietenii și să caut să mă-ncheg într-o echipă de oameni cu bun simț și dedicare. Cine mă cunoaște știe că m-am dat mereu de ceasul morții susținând sus și tare că nu vreau să lucrez într-o bucătărie nicicând, că e (mi se părea mie) muncă repetitivă care nu m-ar fi împlinit niciodată. “Eu vreau să gătesc pentru că așa simt în momentul ăla, să hrănesc oamenii cu ceea ce vreau eu să fac, nu să lucrez la comandă. Roboțel. Eu gătesc pentru că-mi place, gătesc să mă relaxez, nu să mă enervez, așa, presată de timp.” – replica mea cea de toate zilele. Ce-aș mai râde de mine acum când mă surprind ziua în amiaza mare cu gura până la urechi prin bucătărie, fluierând și încercând să nu-mi tai degetele cu sabia!

Continuă lectura

Anunțuri

Sandviș de primăvară cu brânză și leurdă

Untitled-1

Mi-a plăcut mereu, în sinea mea, să spun că sunt mai mult o vrăbiuță, o rândunică sau vreo pasăre minusculă și exotică pictată în culorile curcubeului, doar că mai ghetto strident. Adevărul e că sunt mai mult un urs. Un urs țâfnos și mormăit care stă ascuns în bârlog cât e iarna de lungă sub falsa protecție a unei fortărețe improvizate din conserve și saci de cartofi. Apoi vine primăvara și apar leurda, untișorul, frunzele fragede de păpădie și iese în lume pasărea-balerină hiperactivă și stridentă de sub blana groasă de urs nesuferit și socially awkward.

Continuă lectura

Ce facem cu pulpa? Chec umed cu fulgi de cereale, mere și miere (de post)

Photo1509

Atunci când m-am apucat să fac minunăția asta, am pornit la drum cu alte gânduri. Primul dintre ele a fost impulsul meu mic-dejunian de a bea un suc proaspăt stors de mere, din merele pe care le-am  le-au cules au fost culese acum o lună din grădina bunicii din Bârlad și încă așteaptă mai mult decât să le ameninț cu un ocazional crumble fâstâcit în prag de weekend. M-am mai repetat probabil și o s-o mai fac de va fi nevoie, dar nu îmi place chiar deloc să irosesc mâncare, chiar dacă se mai întâmplă să refuze Emi să termine oala de supă  să uit de pungile cu buruieni din frigider să mai arunc resturi uneori, așa că, pusă în situația de a avea un compartiment plin ochi cu pulpa rămasă de la mere, mai că mi se rupea sufletul.

Continuă lectura

Smoothie din castravete, măr și mentă

Photo1320

Photo1313

Photo1310

Photo1324

Continuă lectura

Smoothie din castravete, mar si banane

Acum vreo luna incercam sa tin un Jurnal de Primavara care a esuat cu brio. Imi promiteam pe atunci saptamani de cura cu smoothie-uri fantastice la micul dejun si-o curatare totala minte-trup. Rauri de sirop de agave si lapte de migdale, cum s-ar zice. But then Easter happened. Nu pot spune ca m-am imbuibat hidos. Am fost la fel de ponderata (ca si cum asta e un cuvant de-acolo de unde vin eu) ca in orice alta zi, a fost primul meu Paste fara carne, mi-am urmat cursul zilnic ca si cum mieii nu ar fi behăit traditional in farfurii cu un etaj mai jos, dar asta este cu totul si cu totul asta discutie. Doua oua cu mustar recunosc ca am ciocnit, je suis Vinovățilă. Trebuie sa mai notez faptul ca e destul de dificil sa tii o cura de smoothie-uri atunci cand mergi in vizite departe de casa. Pana cand voi relua jurnalul cu pricina si imi voi bate-n cuie un nou acoperis in noua casa ce va fi, voi raporta din bucatarii cu imprumut.  Sa ne fie scuzat!

Continuă lectura

Hummus cu fasole neagra si seminte

Photo0641

Contrar credintelor mele si, probabil, a multora dintre cei care credeau pana sa incerce pe propria lor piele farfurie, cele mai gustoase si sanatoase produse nu sunt, de cele mai multe ori, si scuturatoare de portofel. Cazul il face si fasolea neagra, cu 2 lei in plus pe kilogram fata de obisnuita fasole alba si 10 puncte in plus la aportul nutritional adus organismului. It’s a winner pentru ca: ofera satietate (pentru ca) e o sursa valabila de proteine vegetale, scade nivelul colesterolului rau, stabilizeaza tensiunea arteriala, elimina poftele, este cea mai bogata in antioxidanti, contine antocianina prezenta in vedetele de tipul afine, varza si coacaze si este bogata in fibre solubile. Si nu poti niciodata avea destule fibre solubile la indemana. Colac peste pupaza, face KO impotenta in orice meci. Sa mai spun? N-o sa mai spun. N-o sa mai spun decat ca dintre toate cele pe care le puteam face dintr-o mana de fasole norocoase am ales cea mai facila reteta de pe pamant, hummus-ul, aliatul meu impotriva plictiselii si timpului indelungat pe care POT sa il petrec in bucatarie. Si cu asta am scapat cam ieftin. Toata cutitareala povestita mai jos.

Continuă lectura

Ce-a ramas de ieri: Cozonacul

Photo0777

Photo0781

Nu vreau sa creez acum o drama sau sa fac tulpinile de bujori sa se-nmoaie de tristete, dar cert este ca mereu mi s-a rupt sufletul atunci cand eu, mama, bunica sau orice alta persoana din perimetrul meu vizual a irosit hrana, fie ca a fost vorba de-o farama, de-o farfurie sau juma’ de oala cu ciorba. Nu voi pomeni despre handicapul incapacitatea mea de a estima cantitati, mai ales cand vine vorba despre cate paste sunt de ajuns pentru doi oameni cu stomace de bun simt si cu buna crestere (doamne, eu pe cine mint?), pentru asta am rezervat timp special si ati face bine sa-mi multumiti finut atunci cand va fi cazul (!).

Continuă lectura

Omleta vegana

Photo0420

Photo0433

Photo0423

Am fost mare fan la viata mea. Oua Benedict, omlete de tăt felul, tortillas, scrob moldovinesc cu mult cascaval ras si topit pe deasupra ori telemea sarata din cale-afara, conservata in butoaie mici de catre bunica si tinuta jos la beci ca sa ne-nveseleasca micul dejun cu ceai de tei si miere si pranzurile infrigurate de peste iarna. Oh, omleta amestecata si lipita bine cu cartofii prajiti in mult ulei in ceaun sau in tigaie, aburiti un pic si moi. Tare mult mi-au mai placut ousoarele proaspete de la puicutele cu care mi-am intretinut zeci de conversatii in ograda bunicii, de-a lungul anilor cei fragezi. Si fura fragezi ca ochiurile alea moi de-ti curg auriu in farfurie si e musai sa le fugaresti cu pita moale si pufoasa ca sa nu pierzi nici un strop din licoare.

Continuă lectura

Tarta lenesa cu spanac si urda in foietaj

IMG_4428

Ca si cum nu am mai postat de mult o tarta. Insa atat ma dau in vant dupa ele, ca le-as putea coace, imparti cu oameni dragi si manca zi dupa zi. O tarta e ca un zambet, ca o imbratisare si-o urare. Am senzatia ca tot repet vorbele astea de la tarta la tarta. Dar nu ma voi opri. Tarta “bine-ai venit pe lume”, “casa de piatra”. Tarta “azi e soare, coc o tarta”, tarta “ce sa mananc, poate o tarta”. Tarta “iubitul meu a mai scris o piesa, eu i-am copt o tarta”, tarta “daca tot m-am ras in cap, am facut si-o tarta”. Tarta de luni dimineata, tarta de miercuri dupa cursuri, tarta de duminica la pranzul cu toti ai mei.  Tarta “am mancat toata tarta asa ca am sa mai coc una”. Need I say more?

De asta data m-am lenevit. Ca si cum pâte brisée nu era deja indeajuns de usor de preparat, am recurs la clasicul cumpara-depoziteaza-dezgheata-la-nevoie, aluatul foietaj. Pentru atunci cand te grabesti din cale-afara. Sau nu vrei sa te misti din canapea si sa se pregateasca singura eventual. Asta sa fie delicioasa tarta a lenesilor de sufragerie!

Continuă lectura

Mic dejun perlat

3

 

Stiu ca nu e luni, dar cu siguranta-i mic dejun!

Pana pregatesc noua postare care are sa imi dea in continuare batai de cap caci nu vrea  cu niciun chip sa cunoasca lumina zilei, va distrag-atrag atentia cu un mic dejun ochios, mai mult decat delicios, pe care sper sa il incercati si voi. Altfel n-am credibilitate!

 

5

Ingrediente {o portie}:

2 oua

2 felii paine toast

2 linguri cu varf perle de branza

2 frunze salata verde

2 linguri ulei de masline extravirgin

2 lingurite busuioc uscat

2 linguri otet din vin

1 lingura mustar dijon

1 praf sare

4 frunze patrunjel proaspat

 

Painea prajita: Fiecare felie de toast se unge cu cate o lingura de ulei de masline, dupa care se presara busuiocul. Se prajesc uniform in prajitorul de paine. {Eu prefer clasica tigaie cu gratar, ofera painii o alta textura si aroma. Odata ce sunt gata, se ung cu mustar si se aseaza pe o farfurie decorata cu doua frunze de salata.

Ouale benedict: Intr-o oala de 3 litri se pune la fiert apa, cam jumatate din volumul vasului. Se adauga un praf de sare si otetul si se duce la punctul de fierbere.

Cu grija, se sparge un ou pe o farfurie intinsa, astfel incat galbenusul sa ramana intact.  Cu flacara la minim, se rastoarna {incet, cu grija} oul in apa care fierbe. Se aduna imediat albusul in jurul galbenusului cu o lingura. Atunci cand incepe sa se solidifice se adauga celalalt ou, repetand procedeul. Se lasa la fiert pana ce albusul s-a intarit, 3-4 minute. Galbenusul trebuie sa ramana moale. Se scoate fiecare ou cu o spumiera si se lasa sa se scurga de apa.

BecOtetul ajuta oul sa isi mentina forma. Fara acesta, ar fi doar fasii de proteine plutind prin apa.

Se aseaza fiecare ou pe cate una din feliile de paine prajita si se imbraca de sarbatoare in cate o lingura plina de perle de branza. Se decoreaza cu doua frunzulite de patrunjel si se serveste cu 2-3 rosii cherry taiate jumatati.

Timp s-aveti sa incercati, pofta buna sa mancati!