Chili de fasole pestriță cu merișoare pentru zile răcoroase

10575909_804322242932817_1602106633_n

Nu știu dacă să încep prin a povesti cum am fiert niște mânuțe de fasole veche de la doișpe noaptea până în zori printre ațipiri, episoade din Friends care să mă mențină, chipurile, trează (căci de cele mai multe ori mă surprind gătind, măturând firimituri și cu chef de scris musai după miezul nopții) și pene de curent, bâjbâind stupid și stângaci cu o lumânare pe lângă aragaz ca într-un sketch de Monty Python, sau să va spun ce bucurie am avut, trezindu-mă a doua zi, să constat că vremea de afară s-a aliniat perfect cu mâncarea asta ușor picantă, sățioasă și catifelată pentru vremuri răcoroase de început de toamnă, cu bătăi de frunze-n geam, în care tot ce vrei să faci e să pui pe tine înc-un strat și o pisică-n poală și să nu transpiri festiv ca un miez de cozonac încins, proaspăt rupt pe un ștergar la țară.

Continuă lectura

Supă cremă de cartofi și linte roșie

Photo1048txt

 

În universul meu, toamna a fost mereu învăluită de o vrajă aparte. Dincolo de genericul „primăvara este anotimul renașterii, al noului”, toamna a însemnat pentru mine totdeauna primul pas din lungul șir de întâmplări ce va să fie odată cu prima frunză așternută pe pământ și primul val răcoros pe pielea palidă și vie. Noul și vechiul simultan, împletit sonor, melodios, în frig cărunt de Moldovă.
Pe lângă fiorul rece de pe șina spinării care anunța începutul școlii mai aprig decât clinchetul grăbit de clopoțel sau vizitele la librăria Salamandra cu mirosul ei înfiorător, frunzos de caiete încă nescrise de mate care mă vor fi așteptat amenințător pe biroul bej făcut la comandă din camera din spate de la bunica din anii cei dintâi de școală, singurul lucru mai aspru putea fi doar gândul la cele două ore de teorie-solfegii-dicteu petrecute joia după masă din schimbul doi, când învățau rebelii, cei mai mari din școală. Mă simțeam jecmănită de timp liber pe atunci. Atunci a încolțit și chiulul în inima mea. Le-aș aduce înapoi pe toate astăzi, când bâjbâi printre rafturile de cunoștințe, undeva între terțe și armonii. Le-aș iubi soios, flămând, cu pâine și ore suplimentare de flaut. Tot după masă, tot în clinchetul rebelilor din schimbul doi.

Continuă lectura