Fauna din grădina mamei

IMG_7997iii

IMG_8030iii

Încă de când a venit vara am așteptat momentul ăsta. Momentul în care pomii vor atârna, grei de fructe, albinele vor sta roi în preajma petalelor diafane, tufele de mure vor fi ‘nmiresmate și totul va fi verde-roditor. Nu doar ca să dansez eu tribal în jurul mesei din bucătărie după câteva ore petrecute prin piață, ci ca să surprind, pentru încântarea multora, ceea ce bucură ochii mei vară de vară: grădina mamei verde, luxuriantă, rustică, împodobită cu giuvaiere de sănătate și poteci pietruite sau bătătorite sub picior.

Continuă lectura

Fauna / Borș de ștevie făcut de el

dock borsch2

Ca bărbat cu acces limitat în bucătărie, 1 aprilie poate căpăta alte valențe. Poate nu mi s-a plătit chiar cu aceeași monedă, dar atunci când omul cu care împarți un proiect video și omul cu care îți împarți viața își unesc forțele și te lucrează pe la spate, realizezi că cel mai probabil ești o scorpie acră cu apucături de tiran culinar. Un fel de Chef Sorin Bontea al stabilimentului pe care îl numesc eu generic casă. Mie Chef Sorin mi-e drag, dar mă tem că oamenii mei nu pot spune același lucru despre mine mereu. Ei au numit-o băiețeală, eu i-am zis trădare, dar adevărul e unul singur: ciorbă mai bună ca asta nu am mai mâncat de pe vremea când eram de-o șchioapă și n-aveam voie să calc în bucătărie decât ca să curăț căței de usturoi sau să spăl vreo farfurie. Ca să citez din Justin Timberlake, „roata morii se-nvârtește, țac, țac, țac”. Vă las mai jos câteva capturi video cu toată târâșenia și clipul pe care îl găsiți și pe canalul nostru de Youtube, Fauna. Să nu mai spuneți că nu vă livrez conținut de calitate.

Continuă lectura

Sandviș de primăvară cu brânză și leurdă

Untitled-1

Mi-a plăcut mereu, în sinea mea, să spun că sunt mai mult o vrăbiuță, o rândunică sau vreo pasăre minusculă și exotică pictată în culorile curcubeului, doar că mai ghetto strident. Adevărul e că sunt mai mult un urs. Un urs țâfnos și mormăit care stă ascuns în bârlog cât e iarna de lungă sub falsa protecție a unei fortărețe improvizate din conserve și saci de cartofi. Apoi vine primăvara și apar leurda, untișorul, frunzele fragede de păpădie și iese în lume pasărea-balerină hiperactivă și stridentă de sub blana groasă de urs nesuferit și socially awkward.

Continuă lectura

Fauna / Plăcintă irlandeză cu ciuperci de pădure, linte și morcov

Untitled-1

La începutul lui 2008 părăseam mișelește, în miez de noapte și cu inima complice Bucureștiul pentru care nu prinsesem încă drag. Mergeam să-i cânt o romanță Iașiului și să mă amorezez de Tudor Vladimirescu, să mă port autentic studențește și cutezător și să locuiesc clandestin prin T3 sau T4 cu prietenele mele de suflet din liceu. După ce mi-am consumat fantasmele și, inevitabil, am fost deconspirata și vânată de administrație și lăcătușul de serviciu, începutul verii m-a readus în capitală. Primele mele experiențe de muncă au fost în cârciumi și baruri și, dintre toate, unul aparte mi-a rămas cu drag în amintire.

Continuă lectura

Fauna / Ouă umplute cu pesto de pătrunjel

jjkkk

Povesteam săptămâna trecută despre Fauna, proiectul video în care investesc suflet și timp cu mare drag și cu Dan Basu. Mi-am promis să creez conținut vrednic de voi săptămânal și, câtă vreme voi avea două mâini, două picioare și toate scaunele la cap, o să caut să mă țin de cuvânt. Colac peste pupăza din tei, mă fac fată de treabă și scriu conștiincios aici, că am idei frumoase de întrupat și vreau să putem crește armonios împreună. Vedeți voi!

Continuă lectura

Ce facem cu pulpa? Chec umed cu fulgi de cereale, mere și miere (de post)

Photo1509

Atunci când m-am apucat să fac minunăția asta, am pornit la drum cu alte gânduri. Primul dintre ele a fost impulsul meu mic-dejunian de a bea un suc proaspăt stors de mere, din merele pe care le-am  le-au cules au fost culese acum o lună din grădina bunicii din Bârlad și încă așteaptă mai mult decât să le ameninț cu un ocazional crumble fâstâcit în prag de weekend. M-am mai repetat probabil și o s-o mai fac de va fi nevoie, dar nu îmi place chiar deloc să irosesc mâncare, chiar dacă se mai întâmplă să refuze Emi să termine oala de supă  să uit de pungile cu buruieni din frigider să mai arunc resturi uneori, așa că, pusă în situația de a avea un compartiment plin ochi cu pulpa rămasă de la mere, mai că mi se rupea sufletul.

Continuă lectura

Supă cremă de cartofi și linte roșie

Photo1048txt

 

În universul meu, toamna a fost mereu învăluită de o vrajă aparte. Dincolo de genericul „primăvara este anotimul renașterii, al noului”, toamna a însemnat pentru mine totdeauna primul pas din lungul șir de întâmplări ce va să fie odată cu prima frunză așternută pe pământ și primul val răcoros pe pielea palidă și vie. Noul și vechiul simultan, împletit sonor, melodios, în frig cărunt de Moldovă.
Pe lângă fiorul rece de pe șina spinării care anunța începutul școlii mai aprig decât clinchetul grăbit de clopoțel sau vizitele la librăria Salamandra cu mirosul ei înfiorător, frunzos de caiete încă nescrise de mate care mă vor fi așteptat amenințător pe biroul bej făcut la comandă din camera din spate de la bunica din anii cei dintâi de școală, singurul lucru mai aspru putea fi doar gândul la cele două ore de teorie-solfegii-dicteu petrecute joia după masă din schimbul doi, când învățau rebelii, cei mai mari din școală. Mă simțeam jecmănită de timp liber pe atunci. Atunci a încolțit și chiulul în inima mea. Le-aș aduce înapoi pe toate astăzi, când bâjbâi printre rafturile de cunoștințe, undeva între terțe și armonii. Le-aș iubi soios, flămând, cu pâine și ore suplimentare de flaut. Tot după masă, tot în clinchetul rebelilor din schimbul doi.

Continuă lectura

Hummus cu fasole neagra si seminte

Photo0641

Contrar credintelor mele si, probabil, a multora dintre cei care credeau pana sa incerce pe propria lor piele farfurie, cele mai gustoase si sanatoase produse nu sunt, de cele mai multe ori, si scuturatoare de portofel. Cazul il face si fasolea neagra, cu 2 lei in plus pe kilogram fata de obisnuita fasole alba si 10 puncte in plus la aportul nutritional adus organismului. It’s a winner pentru ca: ofera satietate (pentru ca) e o sursa valabila de proteine vegetale, scade nivelul colesterolului rau, stabilizeaza tensiunea arteriala, elimina poftele, este cea mai bogata in antioxidanti, contine antocianina prezenta in vedetele de tipul afine, varza si coacaze si este bogata in fibre solubile. Si nu poti niciodata avea destule fibre solubile la indemana. Colac peste pupaza, face KO impotenta in orice meci. Sa mai spun? N-o sa mai spun. N-o sa mai spun decat ca dintre toate cele pe care le puteam face dintr-o mana de fasole norocoase am ales cea mai facila reteta de pe pamant, hummus-ul, aliatul meu impotriva plictiselii si timpului indelungat pe care POT sa il petrec in bucatarie. Si cu asta am scapat cam ieftin. Toata cutitareala povestita mai jos.

Continuă lectura

Stir-fry de ciuperci cu legume si branza

Photo0554

Uneori mi se intampla sa nu am nici cea mai mica idee despre ce as mai putea gati, caci primele treburi care mi se perinda prin cap si stiu ca sunt far’ de sudoare sunt orezul, cartofii si noodleșii … si hai cate-o salata. Dar dupa astea urmeaza, de regula, si un “NU din nou!” vaitat, cu raza lunga. Dar daca mai da si nenorocirea sa am frigiderul gol, iar eu n-am iesit ziua-ntreaga din pijamale ca sa misc pana la aprozar, se-ntelege ca e groasa! Si cum am eu darul de a combina tot ce gasesc – ca poate o iesi ceva – ieri am trantit o masa grosolana, chinuita strapunsa impunsa manata fiind numai de-o foame crunta si disperarea ca n-o sa se aleaga nimic cu viata mea.

Continuă lectura

Salata de rodii, cus cus si patrunjel

Photo0520

 

De cum a patruns prima raza de soare prin geamul din bucatarie, parca totul a inceput sa se preschimbe in cald, proaspat, galbui si-mbujurat. Tocana, varza calita, zacusca si celelalte mancaruri greoaie, iernoase, pe care ar fi trebuit sa le gatesc, teoretic, atat timp cat am avut țurțuri si-n cordonul de la capotul pe care ar fi trebuit sa il port prin casa ca sa nu dârdâi ori sa-mi clănțăne dantura, asta de mai ajungeam sa mi-l cumpar atunci cand l-am ochit pe raft, au fost date uitarii pe vecie si inlocuite definitiv cu salate si tot ce e ros-galbui-verzui si proaspat … si eventual crocant. Acum serios, cred ca am gatit cel mult doua tocane si trei ciorbe cat imi fu de lunga iarna, dară numa’ rau nu mi-a parut! Mi-am sorcovit iernatul cu gradini de patrunjel muiate-n rauri de tortillas, cartofi copti si mango mult, brânze si cu nuci din plin. Si ce-i mai bun e abia la inceput, caci abia astept sa se-nfoaie copacenii si sa zburd eu la pascut pe bicicleta! Bine, asta dupa ce oi invata. A pedala, mai, nu a paste!

N-am ce sa va spun mai mult de-atat, doar ca salata asta n-are cum sa nu va placa. Si e buna de mic-dejun, pranz, gustare, de sine statatoare ori in compania a ceva ce nu-mi dau seama chiar acum ori chiar la picnic sau gratar, dar mai asteptati sa se-ncalzeasca soarele!

Continuă lectura