Ouă poșate în sos tomat cu boabe de năut (Shakshouka)

10416991_787168381327591_5097397118103892251_nnnxx

 

A venit și vara până să vă scriu. S-au întâmplat atâtea în tot timpul ăsta, că parcă a trecut o viață și m-am născut din nou. Mă bucur de lucruri noi și trăiri la care nu mă așteptam vreodată, îmi muncesc oasele și mintea și îmi antrenez sufletul făcând ceea ce-mi place cel mai mult, să hrănesc oameni și să învăț să o fac mai bine. Am avut norocul să cunosc oameni frumoși în ultimile trei luni, să leg prietenii și să caut să mă-ncheg într-o echipă de oameni cu bun simț și dedicare. Cine mă cunoaște știe că m-am dat mereu de ceasul morții susținând sus și tare că nu vreau să lucrez într-o bucătărie nicicând, că e (mi se părea mie) muncă repetitivă care nu m-ar fi împlinit niciodată. “Eu vreau să gătesc pentru că așa simt în momentul ăla, să hrănesc oamenii cu ceea ce vreau eu să fac, nu să lucrez la comandă. Roboțel. Eu gătesc pentru că-mi place, gătesc să mă relaxez, nu să mă enervez, așa, presată de timp.” – replica mea cea de toate zilele. Ce-aș mai râde de mine acum când mă surprind ziua în amiaza mare cu gura până la urechi prin bucătărie, fluierând și încercând să nu-mi tai degetele cu sabia!

Continuă lectura

Sandviș de primăvară cu brânză și leurdă

Untitled-1

Mi-a plăcut mereu, în sinea mea, să spun că sunt mai mult o vrăbiuță, o rândunică sau vreo pasăre minusculă și exotică pictată în culorile curcubeului, doar că mai ghetto strident. Adevărul e că sunt mai mult un urs. Un urs țâfnos și mormăit care stă ascuns în bârlog cât e iarna de lungă sub falsa protecție a unei fortărețe improvizate din conserve și saci de cartofi. Apoi vine primăvara și apar leurda, untișorul, frunzele fragede de păpădie și iese în lume pasărea-balerină hiperactivă și stridentă de sub blana groasă de urs nesuferit și socially awkward.

Continuă lectura

Ce facem cu pulpa? Chec umed cu fulgi de cereale, mere și miere (de post)

Photo1509

Atunci când m-am apucat să fac minunăția asta, am pornit la drum cu alte gânduri. Primul dintre ele a fost impulsul meu mic-dejunian de a bea un suc proaspăt stors de mere, din merele pe care le-am  le-au cules au fost culese acum o lună din grădina bunicii din Bârlad și încă așteaptă mai mult decât să le ameninț cu un ocazional crumble fâstâcit în prag de weekend. M-am mai repetat probabil și o s-o mai fac de va fi nevoie, dar nu îmi place chiar deloc să irosesc mâncare, chiar dacă se mai întâmplă să refuze Emi să termine oala de supă  să uit de pungile cu buruieni din frigider să mai arunc resturi uneori, așa că, pusă în situația de a avea un compartiment plin ochi cu pulpa rămasă de la mere, mai că mi se rupea sufletul.

Continuă lectura

Smoothie din castravete, măr și mentă

Photo1320

Photo1313

Photo1310

Photo1324

Continuă lectura

Hedonism One-on-One: Cioco-Banana Milkshake

o-matic

 

N-am mai scris aici de ceva timp. Așadar, m-am gândit că dacă postez ceva cioco-based, doamnele vor ovaționa, vor face valuri cu mânuțe rânduri-rânduri ca la întâlnirile de dezvoltare personală si vor omite să critice nivelul meu de neseriozitate blog wise. Orice, numa’ in gura lupului doamnelor să nu te bagi! Căci, știți voi, doamna-și schimbă gențile ca pe șosete, dar năravu’ ba! Acum nu vă imaginați că am mai facut ceva în ultima vreme în afară de a băga la ghiozdan și de a căuta o casă, dar, înainte de a părăsi apartamentul de pe Academiei, am apucat să mi-o dau cum se cuvine, dacă mă înțelegeți. E tot ce necesită o femeie respectabilă, dar cu o adicție rușinoasă despre care evită să discute public: ciocolată consistentă și sățioasă – alinare pentru suflet, supărări și câteva frustrări comune, ACUM fără efortul masticației!

 

Continuă lectura

Smoothie din castravete, mar si banane

Acum vreo luna incercam sa tin un Jurnal de Primavara care a esuat cu brio. Imi promiteam pe atunci saptamani de cura cu smoothie-uri fantastice la micul dejun si-o curatare totala minte-trup. Rauri de sirop de agave si lapte de migdale, cum s-ar zice. But then Easter happened. Nu pot spune ca m-am imbuibat hidos. Am fost la fel de ponderata (ca si cum asta e un cuvant de-acolo de unde vin eu) ca in orice alta zi, a fost primul meu Paste fara carne, mi-am urmat cursul zilnic ca si cum mieii nu ar fi behăit traditional in farfurii cu un etaj mai jos, dar asta este cu totul si cu totul asta discutie. Doua oua cu mustar recunosc ca am ciocnit, je suis Vinovățilă. Trebuie sa mai notez faptul ca e destul de dificil sa tii o cura de smoothie-uri atunci cand mergi in vizite departe de casa. Pana cand voi relua jurnalul cu pricina si imi voi bate-n cuie un nou acoperis in noua casa ce va fi, voi raporta din bucatarii cu imprumut.  Sa ne fie scuzat!

Continuă lectura

Hummus cu fasole neagra si seminte

Photo0641

Contrar credintelor mele si, probabil, a multora dintre cei care credeau pana sa incerce pe propria lor piele farfurie, cele mai gustoase si sanatoase produse nu sunt, de cele mai multe ori, si scuturatoare de portofel. Cazul il face si fasolea neagra, cu 2 lei in plus pe kilogram fata de obisnuita fasole alba si 10 puncte in plus la aportul nutritional adus organismului. It’s a winner pentru ca: ofera satietate (pentru ca) e o sursa valabila de proteine vegetale, scade nivelul colesterolului rau, stabilizeaza tensiunea arteriala, elimina poftele, este cea mai bogata in antioxidanti, contine antocianina prezenta in vedetele de tipul afine, varza si coacaze si este bogata in fibre solubile. Si nu poti niciodata avea destule fibre solubile la indemana. Colac peste pupaza, face KO impotenta in orice meci. Sa mai spun? N-o sa mai spun. N-o sa mai spun decat ca dintre toate cele pe care le puteam face dintr-o mana de fasole norocoase am ales cea mai facila reteta de pe pamant, hummus-ul, aliatul meu impotriva plictiselii si timpului indelungat pe care POT sa il petrec in bucatarie. Si cu asta am scapat cam ieftin. Toata cutitareala povestita mai jos.

Continuă lectura

Ce-a ramas de ieri: Cozonacul

Photo0777

Photo0781

Nu vreau sa creez acum o drama sau sa fac tulpinile de bujori sa se-nmoaie de tristete, dar cert este ca mereu mi s-a rupt sufletul atunci cand eu, mama, bunica sau orice alta persoana din perimetrul meu vizual a irosit hrana, fie ca a fost vorba de-o farama, de-o farfurie sau juma’ de oala cu ciorba. Nu voi pomeni despre handicapul incapacitatea mea de a estima cantitati, mai ales cand vine vorba despre cate paste sunt de ajuns pentru doi oameni cu stomace de bun simt si cu buna crestere (doamne, eu pe cine mint?), pentru asta am rezervat timp special si ati face bine sa-mi multumiti finut atunci cand va fi cazul (!).

Continuă lectura

Smoothie din mere, patrunjel si lamaie. Jurnal de primavara

Photo0671

Pe langa flirtul cu razele de soare, salatele bogate si reordonarea dulapului cu haine, marea mea bucurie la vederea primaverii e smoothie-ul. Din cauza asta sufar eu toata iarna. Piele aspra, par zburlit de pisica infricosata si lipsa fructelor si legumelor proaspete. Blah. Asemuiesc astea trei luni pre-zapuseala cu senzatia de malai cu miere frecat pe pielea uda, lamaia proaspat stoarsa peste patrunjel si zumzetul de blender.

Continuă lectura

Salata de rodii, cus cus si patrunjel

Photo0520

 

De cum a patruns prima raza de soare prin geamul din bucatarie, parca totul a inceput sa se preschimbe in cald, proaspat, galbui si-mbujurat. Tocana, varza calita, zacusca si celelalte mancaruri greoaie, iernoase, pe care ar fi trebuit sa le gatesc, teoretic, atat timp cat am avut țurțuri si-n cordonul de la capotul pe care ar fi trebuit sa il port prin casa ca sa nu dârdâi ori sa-mi clănțăne dantura, asta de mai ajungeam sa mi-l cumpar atunci cand l-am ochit pe raft, au fost date uitarii pe vecie si inlocuite definitiv cu salate si tot ce e ros-galbui-verzui si proaspat … si eventual crocant. Acum serios, cred ca am gatit cel mult doua tocane si trei ciorbe cat imi fu de lunga iarna, dară numa’ rau nu mi-a parut! Mi-am sorcovit iernatul cu gradini de patrunjel muiate-n rauri de tortillas, cartofi copti si mango mult, brânze si cu nuci din plin. Si ce-i mai bun e abia la inceput, caci abia astept sa se-nfoaie copacenii si sa zburd eu la pascut pe bicicleta! Bine, asta dupa ce oi invata. A pedala, mai, nu a paste!

N-am ce sa va spun mai mult de-atat, doar ca salata asta n-are cum sa nu va placa. Si e buna de mic-dejun, pranz, gustare, de sine statatoare ori in compania a ceva ce nu-mi dau seama chiar acum ori chiar la picnic sau gratar, dar mai asteptati sa se-ncalzeasca soarele!

Continuă lectura