Neputință, noi începuturi, Fauna.

fauna_2_vectorized

În tot timpul în care nu am scris pe blog m-am simțit cu musca pe caciulă. Mi-a fost dor și încă-mi e. Am sperat la o zi ca asta, zi în care să îmi spăl păcatele și să am pe unde scoate cămeșa, zi în care să-mi reabilitez prenumele și reputația de leneș. În timpul ăsta tot aici am fost, în fața monitorului, făcându-mi norma de seriale pe solarmovies și îmbucând hulpav ce-mi mai trece prin tigaie în timp ce mă lupt cu blocajul de a așterne vorbe frumoase pentru cui i-e dat să le citească.

Am să las aici rândurile astea și am să trec la subiect, căci jur că nu știu să continui. Sau o să mă las să aberez până oi considera că am umplut suficient spațiu alb cu text cât să pară că mi-am dat silința. Adevărul e că am lăsat un gol între octombrie unșpe și ianuarie paișpe pe care nu știu să îl umplu, nu știu de unde să vă iau și cum să vă port pe aripi ca să se simtă ca și cum am fi petrecut împreună tot timpul ăsta și-am fost prieteni de nedespățit. Îmi pare rău și mă doare că n-am putut să scriu așa cum am dorit, că de povestit aș fi avut să povestesc vreo două, nouă. Nu-i nimic, ‘om recupera! În schimb, am să vă amăgesc cu altă poezie, căci măcar așa știu sigur că voi putea să mă exprim. Și am avantajul de a avea aliatul potrivit în contextul ideal. Am să vă scriu cu trupul tot și toata ființa mea și Dan, dragul de el, Dan Basu, visual artist extraordinaire, berbec căpos din sânge moldovinesc de-al meu, are să mă pună pe “hârtie” ca să mă citiți cu toții.

 

Fauna. Fauna e zeița romană a fertilității, soră a lui Faunus, zeu al pădurilor, câmpiilor și ogoarelor – dacă vreți să o aflați așa.

Fauna e ceea ce încerc să protejez cu toată dragostea prin alegerile pe care le fac în toate secundele în care respir aer pe ăst Pământ. Fauna e proiectul de suflet în care îmi pun inima pe tavă vouă și ar face bine să vă-ncânte. Alta n-am! Fauna e proiectul pe care îl visez zile și nopți de atât amar de vreme și în care am avut gramul de noroc să îl am alături pe omul ăsta fain, pe Dan. Că fără el nu reușeam, cinstit vă zic. Și nu reușeam nici fără oamenii care mă iubesc, mă susțin și-mi tolerează grosolăniile și gogomăniile de care dau dovadă permanent. Ahem! Mă voi opri acum, până nu voi ajunge să îmi port restul existenței precum un discurs de Oscar.

V-aș fi lăsat aici clipul video, dar WordPress nu îmi permite să fac asta fără să îi flutur o felie de cașcaval pe sub mustăți, dacă mă înțelegeți. În schimb, vă puteți lua după linkul de mai jos.

Linkul de mai jos.

prt

prtscrn

Promit să scriu mai des, promit să iau mai multe decizii sănătoase și să-i pot ajuta pe alții să-și urmeze calea, promit să unesc iubiri și să fiu de nestăvilit. Pe toate le promit eu mie. Vouă vă promit un an frumos. Să fiți harnici atunci când e musai, să zăboviți prin paturi când timpul și iubirea e de partea voastră, iar duminicile nu se isprăvesc. Să vă fie cafelele tari și diminețile citrice, să ștergeți praful din biblioteci și să roadeți cărților cotoarele cu minți ca vuietul și curioase ca o mâță, să încercați tot timpul ceva nou.

Să vă iubiți pe voi ca să-i iubiți pe alții și-o să primiți iubire înapoi!

Later edit: Am căzut cu WordPress de comun acord. Vă las clipul video mai jos.

2 gânduri despre &8222;Neputință, noi începuturi, Fauna.&8221;

Leave your impression

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s