Supă cremă de cartofi și linte roșie

Photo1048txt

 

În universul meu, toamna a fost mereu învăluită de o vrajă aparte. Dincolo de genericul „primăvara este anotimul renașterii, al noului”, toamna a însemnat pentru mine totdeauna primul pas din lungul șir de întâmplări ce va să fie odată cu prima frunză așternută pe pământ și primul val răcoros pe pielea palidă și vie. Noul și vechiul simultan, împletit sonor, melodios, în frig cărunt de Moldovă.
Pe lângă fiorul rece de pe șina spinării care anunța începutul școlii mai aprig decât clinchetul grăbit de clopoțel sau vizitele la librăria Salamandra cu mirosul ei înfiorător, frunzos de caiete încă nescrise de mate care mă vor fi așteptat amenințător pe biroul bej făcut la comandă din camera din spate de la bunica din anii cei dintâi de școală, singurul lucru mai aspru putea fi doar gândul la cele două ore de teorie-solfegii-dicteu petrecute joia după masă din schimbul doi, când învățau rebelii, cei mai mari din școală. Mă simțeam jecmănită de timp liber pe atunci. Atunci a încolțit și chiulul în inima mea. Le-aș aduce înapoi pe toate astăzi, când bâjbâi printre rafturile de cunoștințe, undeva între terțe și armonii. Le-aș iubi soios, flămând, cu pâine și ore suplimentare de flaut. Tot după masă, tot în clinchetul rebelilor din schimbul doi.

Laitmotive au rămas, însă, pocnetul vioi de lemne arse-n gura sobei, căldura păturilor groase și pufoase și șoșonii de lână împletiți de bunica, draga de ea. Ceaiurile aburinde de tei cu miere de salcâm, tocanele care frig pe limbă și ardeii copți, supele aurii, fierbinți și mămăligile calde din ciorbele reci de fasole, toate mă iau la dans cu bondițe și bluze pe gât, budinci de macaroane cu brânză frământată de bunica și mere acrișoare culese cu mâna din curte și păstrate în lădițe adânci în magazie.
Așa știu eu toamna mea, parfumată cu amintiri dragi și mâncăruri calde pentru trupuri reci și aștept, dacă nu vă e cu supărare, mai aprig ca în orice an, să vină frigul ăla care să mă țâie în casă cu pisici filingoase și cești fierbinți, cu gândul departe meșterind la rețete care să îmi umple sufletul și trupul cu bucurie. Pentru mine acum începe anul. Iară de anul ăsta am să prețuiesc mai cu suflet și statornicie fiece moment, vânticel și anotimp ca și cum ar fi singurul, pentru că e singurul prezent. Toamna se numără dorințele pentru anul ce va să vie pân’ la toamna următoare.
Cu zâmbetul ăsta pe care vi l-am croit acum pe chip vreau să vă las și să vă doresc tacit ce îmi doresc și mie. Și să meșteriți și voi bucate blânde, inimoase, pentru trup și pentru spirit fin și să vă rugați bunicile, de le mai aveți printre voi să le prețuiți în mare fel, să vă împletească ilice și șoșoni ca să vă încălzească trupșoarele pentru cărțile ce v-așteaptă-n biblioteci de atât amar de vreme.

Îmbrățișați trecutul și iubiți-vă prezentul!

 

Photo1029

http---makeagif.com--media-9-17-2013-kAC5VQ

 

Am făcut acum ceva timp o cremă care m-a dat cu cracii în sus de bucurie. Tot la vremea respectivă eram într-o mare frenezie în care mesele mele abundau de roșii adevărate, proaspete și zemoase, organice și bio și cum ați mai vrea voi să le mai spuneți, crescute în pământ curat și afânat în curte de mamă de fată. Așa m-am topit după dânsele, că am uitat complet de bunătatea pe care am preparat-o și am gustat-o, bunătate pe care atunci mi-am promis să o înfăptuiesc iară, căci rar gătesc ceva pe care mai apuc să îl repet. Asta dacă nu dobândesc vreo fixație de tipul roșii cu brânză all day every day sau orice cu ceapă caramelizată timp de patru zile. Fo’ real! Se întâmplă ca în capul meu să fie mereu răscoală de idei și posibilități pentru mese viitoare, reale și imaginare. Dat fiind faptul, excepțiile trebuie să fie ori fantastice ori … hummus. Haha!

Cert e că am găsit de cuviință că supa asta e minunată pentru vremea de afară. În prag de vară târzie și dogoritoare aș fi spus că rece poate fi gustoasă teribil. Acum că mă gândesc la pături și malete și îmi scot ghetele de la păstrare, spun cu mâna pe inimă că este minunată caldă, cât mai caldă. Textura cremoasă, ceapa caramelizată, gustul ușor picant, dar totuși dulceag, pământesc și sățios, pe mine toate mă trag de mânecă și îmi șoptesc vorbe despre toamnă în ureche.

So here you go: supă cremă bipolară de cartofi galbeni și linte roșie pentru vremuri calde. Ba nu, reci!

 

Ingrediente:

1 kg cartofi galbeni

2 căni linte roșie

2 morcovi

1 ceapă roșie

1 ardei gras

½ lgț curry

½ linguriță chilli

1/3 lgț rasă cumin

1/3 lgț turmeric

1 lgț paprika dulce

250 ml smântână dulce

1 lgț cimbru proaspăt + pt. decor

sare de mare

Am spălat și am curățat cartofii, după care i-am fiert cu o cantitate de apă care să depășească cu aproximativ 3-4 cm nivelul lor. Am dat la o parte spuma.

Am ales lintea, am adăugat-o peste cartofi și am lăsat să fiarbă la foc mic cam 15 minute.

Separat am caramelizat ceapa împreună cu ardeiul gras și paprika, din care am adăugat 3/4 supei. Am presărat curry, turmeric și cumin și am amestecat cu o lingură de lemn. După 2-3 minute am trecut supa prin blender și am transferat-o înapoi în oală. Am adăugat smântâna lichidă și am lăsat să dea într-un clocot. Am oprit focul, am potrivit de sare, am adăugat cantitatea de chilli și cimbru și am amestecat. Am lăsat supa să se odihneasca 10 minute înainte de a servi pentru a permite aromelor să se așeze.

Am asezonat cu ceapa caramelizată, paprika și cimbru proaspăt și am servit cu un cruton din baghetă franțuzească coaptă cu paprika, cimbru și curry pe deasupra.

Vă doresc toamnă cu rod!

5 gânduri despre &8222;Supă cremă de cartofi și linte roșie&8221;

  1. Beatrice, te-as citi și tot te-as citi! Tare-mi place cum le spui tu asa frumos. Si pe langa vorbele frumoase mi-ai incalzit sufletul si cu o supa crema exact pe gustul meu. Minunat! Te pup, draga mea. <3

  2. Draga mea, nu m-am indoit nicicum de abilitatile tale spre… scriitura, cum bine zici. Pe zi ce trece imi confirmi ca trebuie sa fiu din ce in ce mai mandra de tine. Cu siguranta ai multe de spus si astept cu infrigurare sa-mi amintesti lucruri ce as fi jurat sa le-am uitat, lucruri care fac sa-mi curga lacrimile si sa pun mana pe telefon sa te sun. Sa te sun si sa-ti spun ca te iubesc mult-mult! Mult succes cu acest proiect si cele ce va sa vina.

Leave your impression

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s