Chiftele cu ciuperci de pădure, dovlecel și nucă. Memorii pentru Geta

Dragă jurnalule,

Zău dacă nu, sunt în zona crepusculară, căci e primul weekend petrecut cu mama în care nu insistă să-mi vâre-n farfurie vreun pulpan. Exceptand strecuratul de șunculiță în mancarea de ciuperci. Așa, să-i dea gust. Șunculiță în supe, șunculiță în tocane, șunculiță în … cozonac, poate? Dar cum nu fu vina ei, se iartă. Și mama e carnilover delegat, plămadită și dospită în inimă moldovinească de țară românească, din familie carnivorească cu tradiții cârnățărești și fripturești din mamă-n fiică până-n fiica a de față, deși se jură că ar vrea s-o ardă light. Dar nu poate.

Bunica mia m-a dus de mică la cuțitărit de Ignat ca să-mi arate cum e cu viața porcească și cum arată de fapt moartea cu coasa, draga de ea. Magazinul de carne la care lucra pe când eram eu o chiflă mică de om, bastonaș pe caiet cu liniatură tip I, era a doua mea casă, doar că mai fun.

Bunica mia tăia găinușele ziua in amiaza mare în curte, găinușe crescute, hrănite, iubite și vorbite cu mânuțele și glăsciorul ei de bunicuță-femeie, ca să bage la ghiozdan și burdihan copiii și copiii copiilor ei. Și a continuat să fie totul fundițe și balonașe roz bombon până când, într-una din acele zile, bunica mia a taiat-o pe Getuța, una dintre surorile Kessler, tovarașa mea de povestit și alergat întreaga curte. Prietenă de nădejde, mai. Am iubit-o pe Getuța până când a ajuns ciorbică grasă de gaină la masa de prânz a copilăriei mele ticsite cu tatuaje de la gumă, copilariei cu surprize cu brenda și brandon lipite pe bondiță, surprize cumpărate cu toți banii de la nana primiți de ziua mea. Imaginați-vă voi un mănunchi de om de 6? 7? ani molfăind la zece gume deodata. Ahem. Ca să revin la cele-ndurerate, adevărate traume veggie-triggering: bunico, dacă m-ai citi, ai afla că mi-ai frânt inima. Pe Geta nu o voi putea da uitării, așa că asta e pledoaria mea pentru toate Getele înaripatele moțatele din lume. Getelor fetelor, sunteți iubite!

Acum mama ar spune că exagerez. O și aud. Bunica, pe de altă parte, nu are internet, altfel s-ar cruci puțin.

Mențiune: Rog psihologii aflați în trecere pe aici să nu-mi facă psihanaliză pe text. Previn, măiestria toporului runs in the family. Ca și cum.

Dar da, probabil jumătate de copilărie în care am jucat șotronul printre gâturi șubrezite de găină, galantare ticsite cu purcel tranșat, cântărit și-mpăturit în hârtie alba, groasă și lucioasă de către persoana care s-a îngrijit de-o parte importantă din anii mei firavi, imaginea viețuitoarelor non respirânde al căror cotcodăcit îl știam mai ceva ca pe “Somnoroase Păsărele” (now ain’t that funny) au contribuit la EU A NU MĂ DA în vânt vreodată după carne de vreun fel. În mod special. Fost-am renumită printre rubedenii pentru măiestria cu care am patentat figurile la masă și pentru mult comentatele mele două dește ținute select sub formă de cioc de găina, culmea. De zici că eram la ceai cu regina sclifoseniei, nu că alegeam carnea macră din rasol.

Cu toate astea, slăbiciunea mea a fost a mai păcătoasă dintre păcatoasele pregatite-n casa, tocătura. E o lista ordonata după cum eram în stare să îmbuc mai mult fără să mi se facă rău sau după frecvența ofertei raportată la cererea pieței. Economistii pot protesta aici. –> [ ] <– . Dar nu că ar privi pe careva, dar intenționez să mai aman o postare cu înghețată vegană. Ca să nu fac o listă de glume cu dry cooker. Așadar: chifteluțe fără sos, cu mult usturoi, salată de boeuf, uneori cu boeuf, alteori fără boeuf dar avec poulet sau amestec, presupun. Ciorbă de verisoare perișoare, sărmăluțe în foi de viță, frunze de varză, micuțe sau de neam prost, întotdeauna cu smântânică și mămăliguță caldă, niciodată cu hrean, cuz I didn’t dig that shit, ardei umpluți, chifteluțe cu sos. Le Yum de Le Yum de Le Yum! Dar ce te faci că vremurile de aur unsuros și dublu rafinat din floarea soarelui au cam apus, iar eu am zis HALT!, vorba bunicii?

Te faci că, pardon, chifteluțe vegetale cu ciuperci de pădure, dovlecel și nucă în crustă de susan. Și dacă vrei să te lingi pe sub mustăți de-un sos, meșterești tzatziki! Aaproape la botul calului.

11eaa

Pentru că orice rețetă de mamă, tată sau bunică nu are cântar și măsurici, ci inimă și simțământ, vă încurajez să ajustați cantitățile după cum vă poftește sau cum vi se șoptește.

Ingrediente (3-4 sau mai multe tăvi):

1 kg de ciuperci de pădure*

4 cartofi măricei

1 dovlecel mare

4 cepe galbene

2 morcovi mari

1 căpățână usturoi

2 fire ceapa verde

2 fire usturoi verde

1 legătură pătrunjel

2 linguri miez râșnit de nucă

2 linguri semințe crude de susan + pentru crustă

2 linguri semințe crude de floarea soarelui

2-3 ouă

făină de grâu (opțional)

sare, piper

boia dulce, fulgi de chilli

* Dacă nu ai o pădure în apropiere, plantează una. Pentru toate celelalte există Mastercard ciupercile de cultură.

  1. Toate legumele se spală și se curăță, fiecare după cum li-i neamu’.

  2. Dovlecelul se mărunțește în robotul de bucătărie și se scurge bine într-o sită sau în palme.

  3. Se mărunțește cartoful, morcovul, ceapa veche si cățeii de usturoi. Se pun toate deoparte și se storc de apă.

  4. Ciupercile au parte de același tratament, plus/minus storsul. Ale mele au fost destul de uscății.

  5. Se toacă (de mână și cuțit iscu-țit) ceapa și usturoiul verde, pătrunjelul si se amestecă toate ingredientele într-un bol încăpător.

  6. Se adaugă ouăle și, după preferințe, făina de grâu pentru a lega și minimiza orice fel de umezeală din compoziție. Se amestecă.

  7. Se adaugă miezul de nucă, toate semințele și, după gust, condimentele și se omogenizează.

  8. Se lasă să se odihnească circa 30 de minute la frigider, cu acoperământ de folie alimentară. În tot timpul ăsta ar mai putea lăsa multă apă deasupra. Se scurge apa după ce s-au scurs minutele.

  9. Se încinge cuptorul, se pregătește o tavă încăpătoare așternută cu hartie pergament, se formează bile din compoziție, se dau prin semințele de susan si se așează în tavă, lăsând puțin spațiu între ele. Eu am alternat un rând de bile cu susan cu un rând de bile cu pesmet. Cele cu pesmet au ieșit cu o crustă puțin cauciucată. Gustoase, de altfel, dar m-aș fi putut lipsi. Puteți da orice formă și mărime chiftelelor. Eu le-am făcut bile, după care le-am aplatizat usor cu fundul unui pahar direct în tavă. Puteți la fel de ușor să le faceți burgeri, sunt convinsă că-i grozav.

  10. Am stropit chiftelele cu foarte puțin ulei din sâmburi de struguri și le-am dat la cuptor la foc mic spre mediu cam 15 minute pe fiecare parte. Variază și aici în funcție de fiecare cuptor și dimensiunile chiftelelor.

Se servesc calde, ca atare sau cu tzatziki, tropite cu tahini, alături de o salată, într-o salată, lângă niște hummus sau rulate cu legume în lipie. Variantele sunt la un frigider distanță. Într-o altă manieră, compoziția poate fi coaptă într-o tavă de chec și servită rece, felii, mă gândesc. Un soi de drob, să-i zic. O să-ncerc, anunț.

Notă:

  1. Compoziția a fost făcută de mama, gândită la comun. N-a apucat să strecoare niciun bulan înaripat.
  2. Aș fi pus mai mult pătrunjel. Mult, mult pătrunjel.

IMG_1867

Bunica mia de oțel

Leave your impression

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s