Ce-a ramas de ieri: Cozonacul

Photo0777

Photo0781

Nu vreau sa creez acum o drama sau sa fac tulpinile de bujori sa se-nmoaie de tristete, dar cert este ca mereu mi s-a rupt sufletul atunci cand eu, mama, bunica sau orice alta persoana din perimetrul meu vizual a irosit hrana, fie ca a fost vorba de-o farama, de-o farfurie sau juma’ de oala cu ciorba. Nu voi pomeni despre handicapul incapacitatea mea de a estima cantitati, mai ales cand vine vorba despre cate paste sunt de ajuns pentru doi oameni cu stomace de bun simt si cu buna crestere (doamne, eu pe cine mint?), pentru asta am rezervat timp special si ati face bine sa-mi multumiti finut atunci cand va fi cazul (!).

Pe langa ocazionalul varsat de ciorba in veceu, ca s-o fi saturat copilul de acelasi dish o saptamana-ntreaga, grosolaniile masive se intampla la festivitati dintr-astea pe la care ne place noua sa papam bunut si mult de tot: de sarbatori. Acum, binecuvantati si cadorisiti cu har ceresc sunt parintii cu odoruri pe la facultățuri, caci in aste cazuri nu ai timp s-arunci mancare, maxim sa o pui in galetuse de smantana si s-o urci pe tren si pa. Dar altfel ce te faci tu, girl? Transformi. Despre salate de beuf fara beuf dar cu pui sau fara pui nu va pot impartasi nimic, nu pomenim nici sfintele sarmalute, dar pot s-ajut cu unele mai simple si mai usor de transformat.

Eu cozonacul nu il pot mananca de fel, decat daca se face sa fie prea proaspat, prea cald, cu prea multa crema de cacao si nuca si facut musai de bunica. Si privilegiata ma mai simt daca nimeresc o felie cu o dodoloata de nuca on top. Prestigii, plecaciuni. Dar asa cozonac n-am mai pupat de ani, iar anul asta mi-am riscat viata cu unul, delicios de altfel, dar nu sunt pregatita sa tradez definitiv, cumparat de la patiserie. Din Constanta, de la Ciresica, de la Dumy. Bun a fost, putina crema :-( Acum, problema mea cozonaceasca este ca dupa vreo doua trei zile, Cozonăcirea Sa se intareste, isi pierde pufosenia si devine innecacios, impracticabil pe cararea gatului de nici laptele nu ii e de ajutor. Doar PRAJITORUL DE PAINE (si cum miroase el cozonacul de parca se umfla tanar in cuptoru-ncins), trei stropi de unt si-apoi poa’ s-alunece in voie si cu un pahar de lapte de orez, daca o vrea, dar eu una mi-as furisa negresit feliile intr-o supa calda de ciuperci. Ce bun!

2 gânduri despre &8222;Ce-a ramas de ieri: Cozonacul&8221;

    • Mniam, arata tare bine budinca! Data viitoare cand va mai fi rost de cozonac o voi incerca negresit.
      Cat despre paste, nu imi mai fac griji de ceva vreme, daca raman cu surplus e bucurie ca stiu ca a doua zi ma aleg cu frittata :-D

Leave your impression

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s